duminică, 24 ianuarie 2010

Simplu pas intre ieri si azi





Ieri a fost prima zi dintr-un nou inceput.
De ieri m-am rupt de singurul fir de ata ce atarna umil intre noi doi.
Ieri ai facut pasul, ce mi-a definitivat hotararea de a respecta linistea inimii mele.
Ieri a inceput un nou capitol pe care il refuzam pana acum.
Ieri am refuzat sa stau sa mai ma gandesc la ploaia de lacrimi, care izvora din ochii aceia puri si cristalini.
Ieri razboiul s-a sfarsit si am descoperit pacea din spatele lui.
Ieri am renuntat la tine, pentru puterea ta falsa de a ma rani. Falsa, pentru faptul ca, otrava sagetilor tale, nu se impregneaza in sufletul nimanui,mai tare decat in al tau.
Prin faptele tale ai rupt vraja unei povesti de iubire feerice.
Nu am vrut sa se sfarseasca cu o conceptie gresita, desi povestea a mers de la inceput pe o cale aparenta, intalnind iluzii care pareau atat de reale si in care amandoi am crezut.
Te iert, iar sentimentul acela pueril de iubire visatoare nu va fi sters niciodata.
Te iert si iti multumesc!


Astazi am realizat cum pot fi de linistite valurile marii fara tine,
Astazi sunt alta persoana,
Astazi ma iubesc pe mine insami,
Astazi sunt sincera cu mine insami, lucru care ma aduce intr-o completa armonie cu cei din jurul meu.
Astazi m-am redescoperit
Si tot astazi iti multumesc pentru aceasta evolutie a sufletului meu.
Iti multumesc pentru amintiri si pentu acele clipe frumoase,
Pentru vorbele acelea line ce ma linisteau,asa cum susurul apei de izvor te linisteste dupa o zi de seceta.
Astazi ochii mei au secat,

Si tot astazi am invatat sa delimitez amintirea, de calea pe care o voi urma in viitor.


Am iubit cu toata forta, dar mereu am urat din toata inima atitudinea puerila adoptata fata de o problema.



Am inceput cu un zambet,

Am terminat cu un razboi.
Nu am vrut sa fiu eu partea decisiva, asa a fost sa fie.


Ultima picatura, s-a scurs in pahar cu atata greutate, incat credeam ca nu va mai ajunge.


Ieri a ajuns,

Si azi iti multumesc pentru asta.


Soarele si ploaia ma linistesc... razboiul s-a terminat.

Acum respir aerul curat, traiesc cu toata fiinta mea libertatea si adierea vantului ce ma inconjoara.

Zbor!

Zbor pentru ca sunt libera, pentru ca am ocazia sa traiec in pace, pentru ca am ocazia sa am un suflet liber, in locul celui incatusat.

Zambesc!

Zambesc pentru ca m-ai ajutat sa vad greseala ce m-a orbit atata timp... greseala sau credinta in aparente... e tot una.


As bea in cinstea celor ce le-am realizat, dar m-as transforma intr-un om incatusat de vicii.

Nu!
Nu se ma mai intampla asta vreodata.
Nu!
In viata mea nu vor mai exista vreodata catuse,aplicate asupra sufletului meu.

Fumul nu ma va mai orbi nici o clipa!

Nu voi mai accepta aparentele oamenilor imbracati intr-o atitudine frumoasa.



Si stiu! Cel de acum nu esti tu, dar totodata ceea ce esti acum imi a
rata ce ai fost mereu!


Erai primul nerv si prima confuzie. Erai ultima voce in zi, si ultima lacrima ... dar ai fost prima iubire.


Ultimul cuvant a ramas nespus...

Ultimul cuvant isi asteapta randul...

Ieri ai facut ca ultimului cuvant sa ii vina randul astazi, si iti multumesc pentru ca mi-ai scurtat drumul spre libertate!


Ultimul cuvant...


Ultimul cuvant e...




Adio!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu