Fashion victim

Este ora 4 si 40 de minute... Poate va intrebati de ce scriu la ora asta si mai ales de ce am stat cu ochii pe pereti pana acum, in loc sa dorm. Ei bine, acum am ajuns din oras si vreau sa va zic ca am realizat ca oricat crezi in starea aceea pe care ti-o creaza ambientul intr-un local si poate un pahar de whisky cu cola, cand ajungi acasa daca nu esti prea afectat de ceea ce ai baut, iti dai seama de diferentele dintre fi in delir pentru cateva clipe alaturi de niste oameni falsi, care incearca sa se ascunda in spatele unor masti, care incearca sa para perfecti pastrand aparentele, uitand ca perfectiunea devine monotonie iar pe noi defectele ne fac speciali si dintre cateva clipe petrecute in intimul camerei tale, alaturi de tine insuti, persoana pe care nu o vei putea minti niciodata cu adevarat. Poate devin plicticoasa si imi asum acest risc, dar sunt satula pana peste cap de niste fiinte din ceara care incearca sa imite un model perfet. Maiorescu spunea despre Eminescu: " Pentru el femeia reprezenta copia imperfecta a unui prototip." Asta suntem noi. Cu totii devenim niste copii prin comportamentul pe care il afisam. Sunt mandra de faptul ca nu am ajuns sa cred ca o pereche de ciorapi de matase si o rochie pana de desubtul feselor ma fac sa fiu interesanta. Sunt mandra de faptul ca pentru mine cel mai flatant compliment din parea cuiva este " Esti o persoana inteligenta!" si nu "Vai dar ce frumoasa esti in seara asta!". Cred in imperfectiune si cred ca ceea ce reprezinta astazi societatea noastra este fake-ul. Pentru ce? Suntem doar niste actori pe scena vietii, iar cel mai frumos cadou de la Dumnezeu este acela ca avem dreptul de a ne alege singuri rolul. Despre mine vorbind, nu inteleg de ce as alege un rol care nu mi se potriveste, de ce as adopta o atitudine care nu ma implineste si de ce m-as preface cand ador naturalul? Realizez pe zi ce trece cat de mult iubesc tot ceea ce este sincer si tot ceea ce inseamna "a fi tu insati". De ce sa tragi de timp si sa te agati de un ideal fals? De ce sa joci rolul unei persoane care nu are nimic in comun cu tine?

Unii oameni sunt de parere ca aspectul fizic este totul, ca un anume comportament nereprezentativ cu adevarat pentru ei este acel lucru care te duce undeva departe. Adevarat, sunt cazuri de genul, dar nu as vrea sa fiu in locul acelor persoane care reusesc prin ipocrizie, care isi sacrifica propria demnitate pentru a ajunge departe, nici macar pentru o secunda.

In seara asta am realizat ca ma iubesc pe mine insami asa cum sunt, si poate chiar cu mai mult timp in urma, dar nu am vrut sa recunosc temandu-ma sa nu par increzuta. Acum realizez cate valori morale a pierdut societatea noastra si cat de "la moda" este sa ai o masca pe care sa o afisezi, sa ai niste haine care sa arate provenienta oamenilor din epoca lui adam si a evei, cand inteligenta nu fusese inca inventata si nu purtau decat o frunza care sa le acopere locurile intime... Tot acolo se va ajunge intr-un final... si sper sa nu traiesc pana atunci!

Vreau sa inchei prin a spune ca daca tot falsitatea este la moda... atunci ador sa fiu o fashion victim!

Monotonie

Sunt unele lucruri pe care nu le inteleg, e impotriva firii ca ele sa imi fie intelese. Asta e legea naturii; sunt fenomene, si nu trebuiesc neaparat intelese pentru a avea loc, asa cum, nici trecerea timpului nu poate fi intr-adevar deslusita. Nu a existat niciodata cineva care sa priceapa cu adevarat masura timpului si legea dupa care el isi desfasoara activitatea. Cert este insa, ca el trece si nu poate fi intors prin nici un mijloc, oricat de mari ar fi regretele trecerii lui. Prin faptul ca timpul se desfasoara, noi devenim unici. In nici un moment al vietii noastre, nu suntem identici cu ce am fost in altul, oricat ne dorim lucrul acesta cateodata. Desi sunt momente regretate, prezentul ne aduce la cunostina faptul ca suntem niste persoane care au evoluat emotional, spiritual, mental; suntem niste persoane care se maturizeaza cu fiecare intamplare din viata noastra. Suntem niste fiinte constiente, unice si putem sta in loc doar pentru cateva momente, momentele in care imbratisam amintirea, insa nici atunci nu oprim activitatea timpul, el totusi trece, desi tu traiesti in trecut acele clipe. Poti privi cu regret sau fara, poti privi cu tristete sau mandrie. Incearca insa sa iti organizezi viata in asa fel incat timpul trecut sa fie o amintire frumoasa, dar nu unica. Ai grija de tine insuti in asa fel incat, pe zi ce trece sa fii incarcat cu amintiri din ce in ce mai frumoase.

Eu percep timpul ca pe un miracol, ma uimeste prin integritatea lui. Este perfect! Te poti lupta cu orice in lumea asta numai cu timpul nu. Pe el nu il poti invinge, nu il poti cuceri. El este singurul care nu iti iarta greselile, dar te invata sa nu le mai repeti.
Am cautat explicatii, am cautat o modalitate prin care sa reusesc sa nu ma mai lupt cu el, nu am gasit-o. Am abandonat pentru prima oara o lupta. De ce? Pentru faptul ca am inteles ca nu trebuie sa ii declar razboi, ci sa ma alatur lui. Trebuie sa imi traiesc viata si sa iubesc ceea ce ma inconjoara. Trebuie sa ma iubesc pe mine ca pion pe tabla vietii si sa am un calcul bine stabilit al modului de a gandi si de a actiona. Trbuie sa ma aliez cu el, si cu mine insami. Trebuie sa accept ca nimic alltceva in afara de timp nu este perfect, nimic.
Imi place sa am defecte, le iubesc chiar pe unele! Ele te fac special din monoton, si iti dau avantul de care ai nevoie pentru a porni pe drumul perfectionarii, pe care oricum nu o vei atinge niciodata. Insa iti creezi un scop pentru care lupti, ii dai sens timpului. Dai un sens actiunilor tale, sau mai bine zis dai sens vietii tale. Iti creezi la un moment dat un ideal, incerci sa il atingi, sa te contopesti, devenind totuna cu el si ajungi sa fii un mic erou, salvand timpul care altfel nu ar fi avut nici o noima.
Acum iti voi da un singur sfat... Traieste!!! Traieste fara regrete!
Regreta doar faptul ca nu vei putea atinge niciodata perfectiunea timpului, dar lupta pentru a fi cat mai aproape de ea.

Obiectul pasiunii

Ce femeie as fi...


Ironic este sa descoperi sentimente acolo unde credeai ca nu mai exista!

Licureste o scanteie intr-un ochi plin de pasiune! Ma incita razboiul dintre noi doi. Ma incita scanteia unor suflete diferite si ale unor temperamente atat de asemanatoare incat se lovesc cap in cap. Fascinanta numesc ampernta ta in viata mea, n-am inteles cum, cu un simplu gest, o simpla adunatura de ore s- transformat intr-un fior, care nu dispare nici macar din amintire. Am riscat, si-i multumesc acelei componente ale memoriei umane si anume ratiunea, ca nu s-a lasat uitata in momente de maxima nebunie. Regret, si nu, timpul totusi poate fi recuperat, si iti promit ca va fi! Nu te astepti poate sa te impregnezi atat de adanc in memoria unei persoane si in amintirile ei, cu atat mai putin cred ca te astepti ca atingerea ta sa devina un fior indestructibil. Pot sa iti reproduc picatura cu picatura timpul acela magic care s-a scurs intre noi, nu-ti pot explica insa de ce mintea mea a luat-o razna, si cum s-a putut intampla asa ceva, cum am putut lasa de-o parte constiinta, cand eu, in viata de zi cu zi nu fac nici un pas fara ea... Inspira si expira incet, mai apoi inchide ochii si lasa imaginatia sa zboare, gandeste-te la mine si zi-mi de ce am fi putut zbura in doi, si ce m-a retinut sa-mi deschid aripile? Sunt sigura ca nu stii! Iti voi raspunde eu... frica de noutate... teama pe care o simteam riscand. Nu regret!!! Imi place ce simt, si voi simti cu siguranta mai multe la momentul potrivit. Am o pasiune si aceea este atingerea infinitului alaturi de tine! O voi face, si tu nici nu iti vei inchipui ca esti un trofeu pe care am vrut sa-l castig.. un fior de care m-am folosit, o simpla ducere la bun sfarsit al planurilor mele. Vei crede ca esti fascinant si multe alte lucruri, dar vei ramane un obiect al pasiunii mele!

Te vei intreba daca tu esti cel in cauza, ei bine nu! Iti garantez ca cel in cauza nu va citi ceea ce am scris aici, si daca o va face, nu se va gandi ca el este trofeul pe care pasiunea mea asteapta sa-l castige!