Sensul infinitului

in fata mea e o scara
pasul meu e directia pe care aceasta o urmeaza
privirea mea este sesul in care aceasta porneste
trairile interioare controleaza inaltimea punctului spre care ochii mei privesc

viata de zi cu zi reprezinta monotonia starilor interioare
viata mondena ma depaseste pentru ca mi se pare falsa,
iar viata sentimentala e asemenea marii iarana...
ascunsa sub o patura de gheata
viul ce misuna in apa se lasa nevazut cand este inconjurat de frig
asa cum scanteile din nauntrul sufletului meu raman nemiscate
in vecinatatea celui care le-ar putea aprinde
probabil ca se tem de necunoscut si de un nou inceput

sentimentul de indiferenta care ma inconjoara este doar o masca de fier
uneori acea masca iti da senzatia de neatins
alteori striga dupa caldura
cel care are puterea de a obtine naturalul se va simti secatuit de afectiune
ca mai apoi sa inteleaga nevoia mea acerba de a fi inconjurata de ea

mentalitatea este un fapt pe care il schimbi cu greu
posibilitatea pantru a avea compatibilitate perfecta cu o persoana la acest capitol
este aproape nula
si atunci zi-mi tu mie...
Nu doar sufletele pereche reusesc da atinga idealul printr-o mentalitate identica?

scara mea coboara...

dar dupa aceasta perioada s-ar putea sa se apropie de cer

Joc de primavara

Intr-o zi am gasit pe drum o floare.
Am luat-o si m-am lasat vrajita de jocul acela al copilariei...
" He love's me, he love's me not"
In bataia vantului de primavara, petala cu petala zburau in spatele meu,
Ca niste fluturi care nu isi gasesc adapostul in vremea aceasta.
Am ajuns la rezultatul final... : "He love's me!"
Cu aceiasi infantilitate cu care am inceput jocul, m-am si bucurat de finalul lui.
Cateva secunde mai tarziu, am realizat cu tristete, ca spre deosebire de atunci cand, desi, rezultatul nu imi era favorabil...
Despartirea petalelor de floarea in sine nu a avut nici un rost... si m-am intristat!
De ce?
Pentru simplu fapt ca in prezent, in jocul meu infantil nu exista persoana aceea, la gandul careia sa simti fiorii primului rasarit de primavara!
Sau pentru simplu fapt ca unelele lucruri sunt imposibil de realizat... asa cum mi-era imposibil sa lipesc la loc petalele pe care le-am smuls pentru un joc, care oricum nu a trezit in mine decat simpla melancolie.

Vara in doi

Vreau sa vina vara... vrau sa fie cald... si sa stau lenesa la soare, si incalzita de razele soarelui, sa ma sperii cand cineva va veni brusc si ma va lua in brate rece fiind datorita tamperaturii marii... Vreau sa ma bronzez si sa ma plimb pe faleza marii savurand o inghetata de ciocolata, de mana cu o anumita persoana, care ar trbui sa imi fie draga ... Vreau sa ies, vrau sa dansez, sa ma distrez si sa simt satisfactia unei zile traite la maxim. Vreau sa adorm imbratisata pe malul marii si sa ma trezesc a doua zi dimineata, intrebandu-ma cum a fost posibil si totodata bucuroasa de faptul ca a existat langa mine persoana care sa faca racoarea brizei marii sa para aburii unei saune. Vreau sa plec de nebuna cu trenul dintr-un capat al tarii pana in celalalt, vreau sa alerg in sens invers cu valurile, sa ma darame si sa ma ridice mai apoi spre suprafata. Vreau sa plutesc realmente deasupra unui nor de sentimente pozitive, ba chiar euforice... Vreau multe lucruri, care necesita munca, si anumite sacrificii, necesita ambitie si necesita gasirea persoanei potrivite alaturi de care as putea trai toate aceste lucruri... La toamna probabil imi voi da seama cate din cele scrise aici am realizat...8->