Joc de primavara

Intr-o zi am gasit pe drum o floare.
Am luat-o si m-am lasat vrajita de jocul acela al copilariei...
" He love's me, he love's me not"
In bataia vantului de primavara, petala cu petala zburau in spatele meu,
Ca niste fluturi care nu isi gasesc adapostul in vremea aceasta.
Am ajuns la rezultatul final... : "He love's me!"
Cu aceiasi infantilitate cu care am inceput jocul, m-am si bucurat de finalul lui.
Cateva secunde mai tarziu, am realizat cu tristete, ca spre deosebire de atunci cand, desi, rezultatul nu imi era favorabil...
Despartirea petalelor de floarea in sine nu a avut nici un rost... si m-am intristat!
De ce?
Pentru simplu fapt ca in prezent, in jocul meu infantil nu exista persoana aceea, la gandul careia sa simti fiorii primului rasarit de primavara!
Sau pentru simplu fapt ca unelele lucruri sunt imposibil de realizat... asa cum mi-era imposibil sa lipesc la loc petalele pe care le-am smuls pentru un joc, care oricum nu a trezit in mine decat simpla melancolie.