vineri, 30 aprilie 2010

Am doar 18 ani:)


Banuiesc ca acum, ar trebui sa povestesc cum este la 18 ani:) Nu este nimic schimbat in afara faptului ca ai mai multe responsabilitati si poate mai multa libertate. Lucru care intr-adevar este frumos. Presimt eu ca anul asta va fi un an... frumos:) Sunt lucruri care nu se pot intoarce, dar acum as vrea sa mai fiu pentru o zi copilul acela care este in fata torutului de 7 ani si abia asteapta sa sufle in lumanari si sa fuga la joaca:), copilul acela care alerga in rand cu fluturii, adora mirosul ierbii in care se tavalea, zburda de bucurie si de libertatea pe care i-o oferea copilaria:) 18 ani inseamna pentru mine o varsta ca toate celelelte, in schimb, mi se pare a fi momentul in care constientizezi dezlipirea de trecut, poate de copilarie. Recunosc acum... mi-e dor de vremurile in care copilaria mi se asternea la picioare, iar eu calcam in fiecare zi fericita intr-un nou capitol al acesteia. Adolescenta e diferita si marcheaza prin trairile ei. Asa cum iubeam sa fiu copil, acum iubesc sa fiu adolescent. Desi a fi adolescent iti pune o gramada de intrebari, acum inveti sa fii liber si responsabil pentru ceea ce esti si vei deveni.

Un singur sfat imi pot da mie insami acum...
Traieste cu intensitate fiecare clipa, fiecare varsta si fa ca visele sa devina realitate!

miercuri, 7 aprilie 2010

Valuri din amintire




privesti cum zboara pasari inspre noi
cerul este aproape turcoaz
ma intreb acum ce culoare si-a insusit marea in aceasta situatie.
fire de nisip se plimba sub talpa mea
tu ramai pe loc sa mai privesti o clipa la fericirea ce ne inconjoara.
imi iei mana in palme si o saruti melancolic
pasesti si ma tragi brusc inspre tine
iti lipesti buzele de ale mele...
nu simti ca saruti amintirea mea?
ne asezam pe cearceaful amintirii
cerul e rosu.
privim apusul sentimentului pe care-l credeam etern
fugim cu pasi de viitor spre valurile tulburi ale marii
albastrul senin se departeaza de gandurile noastre.
ne imbratisam pentru a ne pregati de plecare
inotam in larg iar undeva ne pierdem.
fiecare dintre noi a plecat sa-si gaseasca o noua modalitate de a-si trai viata
indiferent ca ea nu va mai fi nicicand turoazul nostru preferat.